Înapoi la Istoric proiect

Astazi despre sinagogi – Maine poate despre totalitatea patrimoniului arhitectural evreiesc din Romania

Prof. Dr. Mircea MOLDOVAN

Abstract

Cu cativa ani in urma s-a nascut in comunitatea din Cluj-Napoca primul copil, dupa mai multi ani. A fost un prilej de bucurie pentru toata lumea pentru ca prezenta evreilor intr-o lume este si o referinta de buna functionare pentru aceasta.

Nu poate oculta insa o realitate: in 1990 in municipiu exista o comunitate cu o casa de rugaciuni pe strada David Francisc, Templul Deportatilor pe strada Horea, sinagogile de pe strazile Croitorilor si Paris (inca functionale) si cea de pe strada Baritiu in dezafectare. Astazi ultimele trei au devenit: Institutul de Iudaistica Dr. Moshe Carmilly al UBB (dupa un avatar comercial nefericit), o institutie multimedia si Casa Tranzit (specializata in manifestari de arta contemporana – hapeninguri, performante, instalatii etc.) si acestea sunt cazuri privilegiate fata de cazuistica acumulata in Romania, si probabil in alte numeroase tari.

Apare evident ca un patrimoniu fara o comunitate care sa depaseasca o anumita masa critica este extrem de vulnerabil. O sansa si o speranta, decurgand din aceasta, vine din mutatia contemporana prin care arhitectura a devenit din risipitoare de resurse (conform scolii antropologice traditionale din anii ’20 - de la Piramide la Casa Poporului) generatoare de resurse.

Vremurile noastre postmoderne, dincolo de strict curentul cu acelasi nume, sunt istoriciste (fata de alte perioade trecute anistorice sau chiar manifest antiistorice), istoria devenind chiar instrument de modelare, inclusiv prin tehnici topologice.

• In acest climat, este loc pentru o multitudine de actiuni:
• Cercetarea istorica (inclusiv up-datarea cu tehnicile digitale a metodicii istoriei artei si arhitecturii in care Universitatea clujeana are deja o traditie si reputatie de peste o jumatate de secol). Computerul si aparatura recenta permit azi relevarea, realizarea tuturor pieselor necesare, modelarea 3d, comparatism arhitectural de neimaginat pana acum si un nou tip de muzeu imaginar/virtual, depasind conceptul lansat de Malraux.
• Restaurarea cladirilor, cu riscul unei investitii ineficiente daca nu se asigura o viata ulterioara a acestora.
• Reabilitarea si redestinarea (conforma preceptelor mozaice) cladirilor.
• Un management eficient si contemporan al patrimoniului arhitectural.

Atunci cand discut cu studentii mei le spun ca una din caile de a intra in istoria arhitecturii ar fi sa gasesti o sinagoga gotica in Romania, pentru ca sunt atat de putine in toata lumea (conferinta noastra a inregistrat deja o tentativa ce viza Sibiul).

Am avut bucuria sa gasesc planurile unor sinagogi demolate (precum cea sefarda din Alba Iulia sau cea de a doua de pe strada Baritiu Cluj-Napoca).

Istoria urbana, inregistreaza si ea configuratii specifice ramurilor iudaismului din Romania.

Studentii mei au facut campanii de relevee in practica de vara in orase din Transilvania, materialul rezultat degajand un farmec deosebit.

Federatia Comunitatilor Mozaice intentioneaza restaurarea la cel mai prestigios nivel al Templului Coral din Bucuresti. Albumul Sinagogi din Romania, Aristide Streja si Lucian Schwartz, Editura Hasefer, 1996, ramane lucrarea de referinta in domeniu. Din datele deținute de Federația Comunităților Evreiești din România, astăzi, în țară, există 98 de sinagogi și 802 cimitire evreiești.

Multe sperante sunt legate de creata Comisie Nationala pentru Patrimoniul Evreiesc. Am regretat ca nu am fost mai aproape de reputata Amalia Pavel ca sa-mi pot verifica ipoteza ca asa cum Renasterea pare legata de caderea Imperiului Bizantin si migrarea elitelor acestuia in Italia tot asa si aparitia artei moderne abstracte europene poate fi legata de emanciparea evreilor, sosirea celor rasariteni in Occident si practicarea de catre acestia (sa nu uitam incarcatura antropologica culturala a antiiconismului) a artelor plastice. Exista si un act normativ recent care vizeaza patrimoniul evreiesc.

Poate ca ar trebui sa prezentam/analizam si studii de caz ale unor sinagogi asupra carora s-a intervenit si proiecte elaborate pentru unele sinagogi.

Interesanta este, de exemplu, intentia de a transforma sinagoga din Timisoara in sala de concerte simfonice in baza unui proiect al unor arhitecti reputati si o asistenta specifica ar spori eficienta investitiei si numai daca ne-am reaminti ca neologii au reintrodus muzica in templu (unul din motivele anatemizarilor ortodoxe) asa ca acustica este din start perfecta (vezi serviciile religioase cvasicontinui din templul din Budapesta).

Probabil ca destinatiile culturale sunt cele mai putin socante in cazul conversiilor dar sa nu uitam ca dupa desacralizare exista un evantai destul de mare de optiuni. Chiar si eu (care nu am intrat in casta lucrativa a restauratorilor, ramanand la predarea istoriei arhitecturii si artei) am avut ocazia sa transform pe perioada stagiului facut in UK o capela gotica in locuinta si am putut sa fac comparatie intre exigentele de acolo (structura si compartimentari usoare - reversibile, distantate suficient de peretii si elementele arhitecturale ale edificiului originar astfel ca ele sa fie menajate dar si sa poata fi percepute, studiate si admirate) si tehnicile invazive cu betoane si transformarile radicale/ireversibile agreate de unii.

Sa nu uitam si componenta educativa. Atunci cand s-a discutat la Varsovia despre metodica predarii Holocaustului in scoli mi-am permis sa sugerez ca extrem de productiv ar fi sa se prezinte si comuniunea monoteista, succesiunea si interactiunile – de unde evocarea textului in care calatorul in timp participant la o batalie si si-a ucis adversarul dispare intrucat a ramas fara stramos. In sensul acesta, de pledoarie, mi-am construit si cartea despre sinagogi.

Fata de incrancenarea de la noi, unde in anumite zone patrimoniul arhitectural e vazut ca <extras de carte funciara>, nu am putut decat sa admir modul civilizat empatic, si prin aceasta extrem de eficient, in care e valorificata sinagoga din Hania – Creta. De aici, putem trece la managementul patrimoniului arhitectural si farmecul invatamantului decurge si din modul in care se desfasoara dialogul profesor – student si am fost privilegiat avand un doctorand, cu experienta considerabila in Ministerul Culturii, care trateaza si managementul monumentelor si zonelor istorice.

S-a inregistrat sintagma popoarelor care au luptat in doua picioare (puterea statala aliata cu cea religioasa) comparate cu cel evreu care mult timp < a trebuit sa lupte intr-un picior > astfel ca workshop-ul de fata, consacrat sinagogilor, poate fi vazut si ca punct de plecare care sa aglutineze specialisti intr-o retea zonala eficienta.

Pare ceva normal, Europa fiind acum pregatita sa accepte si sa proclame radacinile sale iudeo-crestine.

ASTAZI DESPRE SINAGOGI – MAINE POATE DESPRE TOTALITATEA PATRIMONIULUI ARHITECTURAL EVREIESC DIN ROMANIA

Prof. Dr. Mircea MOLDOVAN

Iudaismului i se datorează o adevărată revoluţie în religie: monoteismul. Majoritatea istoricilor acceptă că acesta şi-a definitivat expresia arhitecturală proprie odată cu reforma religioasă care a înlocuit sacrificial ritual cu rugăciunea şi a adus întreaga comunitate în interiorul spaţiului nou configurat: SINAGOGA. De acum înainte, în toate religiile monoteiste celor doi poli din templele politeiste, statuia zeului şi altarul, li se vor substitui locul cu încărcătură sacră şi cel de predică. Monoteismele vor decurge succesiv unele din altul şi vor exercita pe parcursul timpului influenţe reciproce artistice şi arhitecturale.

Balfour spunea că am avea cu toţii o datorie majoră faţă de iudaism şi de care ne-am fi achitat foarte prost. În perspectiva celor petrecute în secolul XX, mi-am permis să consider despre metodica predării Holocaustului în scolile Europei de Est, care s-a discutat încă din anii ’90 la Varşovia, că extrem de productiv ar fi să se prezinte şi comuniunea monoteista, succesiunea şi interacţiunile – de unde evocarea textului pionierului science-fiction în care călătorul în timp participant la bătălia de la Waterloo îşi ucide adversarul şi dispare instantaneu întrucât a rămas fără strămoş. Cei care au încercat să disocieze de originea iudaică şi-au pierdut prin această negare umanitatea. In sensul acesta, de pledoarie, mi-am construit şi cartea despre sinagogi.

Timpul se pare că mi-a dat dreptate pentru că azi Europa pare a fi dispusă să-şi recunoască rădăcinile iudeo-creştine. Pornind de la descoperirea filosofică originii urii în frica de celălalt, nu putem decât să apreciem promovarea recentă a inteligenţei empatice. Faţă de încrâncenarea de la noi, unde în anumite zone patrimoniul arhitectural e văzut ca <extras de carte funciara> şi temei de revendicare şi excludere, nu am putut decât să admir modul civilizat empatic, şi prin aceasta extrem de eficient, în care e valorificată sinagoga din Hania – Creta. Cu câţiva ani în urmă s-a născut în Comunitatea din Cluj-Napoca primul copil, după mai multi ani. A fost un prilej de bucurie pentru toată lumea pentru că prezenta evreilor într-o lume este şi o referinţă de bunăstare pentru aceasta.

Istoria arhitecturii statutează că diverse civilizaţii au programe arhitecturale prioritare, care integrează artele şi drenează resurse majore.

Nu este însă uşor să ştergi cu buretele efectele a decenii şi decenii şi, de aceea, nu se poate oculta o realitate: în 1990 în municipiul Cluj-Napoca încă existau o comunitate cu o casă de rugăciuni pe strada David Francisc, Templul Deportatilor pe strada Horea, sinagogile de pe străzile Croitorilor şi Paris (încă funcţionale) şi cea de pe strada Bariţiu în dezafectare. Astăzi ultimele trei au devenit: Institutul de Iudaistică Dr. Moshe Carmilly al UBB (după un avatar comercial nefericit), o instituţie multimedia şi Casa Tranzit (specializată în manifestări de artă contemporană – hapeninguri, performanţe, instalaţii etc.) şi acestea sunt cazuri privilegiate faţă de cazuistica acumulată în România, şi probabil în alte numeroase ţări.

Apare evident că un patrimoniu fară o comunitate care să depaşească o anumită masă critică este extrem de vulnerabil. O şansă şi o speranţă, decurgând din prezent, vine din mutaţia contemporană prin care arhitectura a devenit din risipitoare de resurse (conform şcolii antropologice tradiţionale din anii ’20 - de la Piramidele Egiptului la Casa Poporului din Bucureşti, trecând prin Catedrala din Chartres carea generat revolta satelor din jur sau Palatul din Versailles) generatoare de resurse datorită proporţiei timpului liber de astăzi, loisirului şi turismului cultural. Secularizarea, de care se vorbeşte atâta, face ca şi numeroase biserici sa fie desacralizate şi transformate în locuinţe, spaţii comerciale şi dotări urbane. Pe de altă parte, nu putem oculta un fenomen tot mai răspândit de <seducţie culturală>: tot mai mulţi indivizi care îşi consumă propria civilizaţie şi se îndreaptă plini de nădejde spre alta sau sincretismul, inclusiv religios. Nu este locul să dezvoltăm şi tema New Age.

Vremurile noastre postmoderne, dincolo de strict curentul cu acelaşi nume, sunt istoriciste (faţă de alte perioade trecute anistorice sau chiar manifest antiistorice), istoria devenind chiar instrument de modelare, inclusiv prin tehnici topologice.

In acest climat, este loc pentru o multitudine de acţiuni:

- Cercetarea istorica (inclusiv up-datarea cu tehnicile digitale a metodicii istoriei artei şi arhitecturii în care Universitatea clujeana are deja o tradiţie şi reputaţie de peste o jumătate de secol).

Computerul şi aparatura recentă permit azi relevarea, realizarea tuturor pieselor necesare, modelarea 3d, comparatism arhitectural de neimaginat până acum şi un nou tip de muzeu imaginar/virtual, depăşind conceptul lansat de Malraux.

Cercetarea în arhive mi-a produs bucuria de a găsi planurile unor sinagogi demolate (precum cea sefardă din Alba Iulia sau cea de a doua de pe strada Bariţiu Cluj-Napoca), a unor documente originare.

Atât studenţii FAU-UTCN cât şi cei de la Cursul de Arta şi Arhitectura Evreiască de la UBB s-au dovedit extrem de entuziaşti şi au efectuat mai mult campanii de relevee şi cercetări pe teren şi studentii mei au facut practica de vara în câteva oraşe din Transilvania, materialul rezultat degajând un farmec deosebit (unii dintre ei au contribuţii la elaborarea fişelor unor monumente evreieşti). Atunci când discut cu studenţii mei le spun că una din căile sigure de a intra în istoria arhitecturii ar fi să găseşti o sinagogă gotică în Romania, pentru că sunt atât de puţine în toata lumea (Conferinţa noastra anuală Dr. Moshe Carmilly a inregistrat deja, acum câţiva ani, o tentativa ce viza Sibiul).

Istoria urbană, înregistrează şi ea configuraţii specifice ramurilor iudaismului din Romania. Chiar dacă nu există o civilizaţie a stetlului, cartierele evreieşti au un aspect recognoscibil, inclusiv ca ţesut urban, iar configuraţia cu incintă închisă a unei sinagogi ortodoxe este distinctă faţă de modernismul care explodează illot-ul la o sinagogă neologă (vezi comparaţia Strada Bariţiu – Strada Horea).

Ca şi studiu de caz, putem analiza Oradea, modul în care evenimentele petrecute în Ţările Române în secolul XIX şi prima jumătate a secolului XX l-au incitat pe Carol Iancu să le consacre o manifestare ştiinţifică prestigioasă sub semnul binomului “permanenţă şi ruptură” (continuitatea care asigură perenitatea poporului ales şi schimbările care frizează ruptura/finalizarea luptei îndelungate pentru emancipare şi tragedia finalizată în Shoah). Cea mai bună sursă pentru Oradea rămân cercetările doamnei Tereza Mozes  (MOZES, Tereza, Evreii din Oradea, Editura Hasefer, Bucureşti, 1997) şi campaniile de relevee şi fotografiere efectuate de studenţii noştri pe parcursul mai multor ani.

La Oradea emanciparea va ilustra această accepţiune, arhitectura ca şi carte a popoarelor şi modalitate de apropriere a unui teritoriu care se întâlneşte cu poporul evreu, privat de un stat şi metaforic obligat să se bată “într-un picior”- religia ca unic sprijin, să construiască în stilul popoarelor înconjurătoare, să suporte alienarea (începând cu cea faţă de pământ) prin tot soiul de interdicţii.

Emanciparea a metamorfozat comunităţile evreieşti din entităţi politice în colectivităţi religioase, sloganul era deja de la Napoleon “totul pentru individ- nimic pentru grup”, a suprimat mijlocirea prin reprezentanţii comunităţii, a exacerbat individualismul. Evreii nu au mai fost obligaţi să trăiască la marginea oraşului şi şi-au putut da frâu liber dorinţelor şi fanteziei, au explorat şi alte domenii (în acest caz estetice) decât studiul cărţilor sfinte şi poate fi vorba de un adevărat “apetit” pentru arhitectură.

Oradea a ajuns în centrul acestor procese şi efervescenţa creatoare şi calitatea realizărilor de aici m-a îndreptăţesc să o numesc “o Florenţă evreiască de la sfârşitul secolului al XIX-lea” (să ne reamintim că o comparaţie Florenţa-Veneţia evidenţiază tocmai efervescenţa şi varietatea, nu numai ideatică ci şi artistică şi o anume cultivare a disputei), să evidenţiez mai ales afinităţile manifeste cu Art Nouveau, europeneitatea atinsă atât de mecenaţi cât şi de artiştii evrei din epocă.

Trebuie menţionaţi arhitecţii şi constructorii proveniţi din rândul evreilor orădeni sau bihoreni ori veniţi din străinătate: fraţii Vago născuţi la Oradea, care au lucrat multă vreme împreună (palatul Moskovits – P-ţa Unirii nr. 35, casa Vago – str. Moşoiu nr. 14, casa Roche şi Darvas – str. Iosif Vulcan nr. 11, fosta şcoală de jandarmi – sediul Universităţii Oradea); constructorii Komor Marcell şi Jakab Dezso (palatul „Vulturul negru”, sediul Camerei de industrie şi comerţ – Str. D. Zamfirescu nr. 3, casa Fuchsl – Str. Independenţei nr. 11, vila Okanzi-Schwarz – Str. Eminescu nr. 25, palatul Stern – Str. Republicii nr. 10, casa Adorjan I – Str. Patrioţilor nr. 6); arhitecţii Bach Nandor (sinagoga evreilor ortodocşi – Str. Mihai Viteazul), Reisinger (casa dr. Konrad – fosta stradă General Berthelot nr. 6, casa de raport Sonnenfeld – Str. Moscovei), Jozsef, Markus Geza, Rendes Vilmos, Guttman Jozsef, Spiegel Frigyes, Lobl Ferenc (palatul Ullmann – Piaţa 1 Decembrie); constructorii Incze Lipot, Incze Lajos, firma Gold et co., Schiffer Miksa, Rosenberg Izso, Rosental şi Kraus, Weiszlovich. Pe lângă arhitecţii de excepţie trebuie subliniat rolul deosebit al celor care au finanţat construcţiile, marii mecenaţi ai urbanisticii orădene: Adorjan, Ullmann, Weiszlovits, Deutsch, Moskovits, Stern, Fuchsl, Konrad, Okanyi, Schwartz, Brull, Freinfeld, Erkler, Roth, Goldstein, Blezer, Guttmann, Grunfeld. Clădiri deosebite sunt cunoscute până azi sub numele celor care le-au comandat: palatele Moskovits, Adorjan sau Ullmann, casele Sonnenfeld şi Konrad etc.

Acest exemplu confirmă convingerea noastră că dacă sfârşitul secolului XX a fost marcat de istoricismul postmodern, secolul XXI va fi determinat de antropologia culturală cu cei doi voleţi ai săi: ceea ce este comun tuturor oamenilor şi ceea ce îi particularizează, cu corolar în forţa de seducţie tot mai puternică a marilor culturi în condiţiile fluidificării comunicaţiei şi globalizării.

Am fost onorat când un student din Germania m-a solicitat să îl asist la elaborarea unui proiect de diplomă având la bază tema de concurs pentru un centru religios şi cultural evreiesc din oraşul său.

- Restaurarea cladirilor, cu riscul unei investiţii ineficiente dacă nu se asigură o viaţă ulterioară a acestora.

Federaţia Comunitatilor Mozaice intenţionează restaurarea la cel mai prestigios nivel al Templului Coral din Bucuresti.

Albumul Sinagogi din Romania, Aristide Streja si Lucian Schwartz, Editura Hasefer, 1996, rămâne lucrarea de referinţă în domeniu. Din datele deţinute de Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, astăzi, în ţară, există 98 de sinagogi dar şi 802 cimitire evreieşti.

Interesant este studiul care vizează Sinagoga din Iaşi.

- Reabilitarea şi redestinarea (conforma preceptelor mozaice) clădirilor.

Poate că ar trebui să prezentăm/analizăm şi studii de caz ale unor sinagogi asupra cărora s-a intervenit şi proiecte elaborate pentru unele sinagogi.

Probabil că destinaţiile culturale sunt cele mai puţin şocante în cazul conversiilor dar să nu uităm că după desacralizare există un evantai destul de mare de opţiuni. Chiar şi eu (care nu am intrat în casta lucrativă a restauratorilor, rămânând la predarea istoriei arhitecturii şi artei) am avut ocazia să transform pe perioada stagiului facut în UK o capelă gotica în locuinţă şi am putut să fac comparaţie între exigenţele de acolo (structură şi compartimentări uşoare - reversibile, distanţate suficient de pereţii şi elementele arhitecturale ale edificiului originar astfel ca ele să fie menajate dar şi să poata fi percepute, studiate şi admirate) şi tehnicile invazive cu betoane şi transformările radicale/ireversibile agreate de unii.

Notabilă este, de exemplu, intenţia de a transforma Sinagoga din Timişoara în sală de concerte simfonice în baza unui proiect al unor arhitecti reputaţi şi o asistenta specifică ar spori eficienţa investiţiei şi numai dacă ne-am reaminti că neologii au reintrodus muzica în templu (unul din motivele anatemizarilor ortodoxe) aşa că acustica este aprioric studiată şi perfecta (vezi serviciile religioase cvasicontinui din templul din Budapesta).

Sinagoga de pe Strada Croitorilor, unde în anii ’90 mai puteai încă vedea coliba de sukkot sau huppa, a devenit: Institutul de Iudaistică Dr. Moshe Carmilly al UBB dar după un avatar comercial nefericit (vezi firma de pe calcan) care a spart peretele cu Chivotul Torei pentru o intrare principală şi a turnat o scară din beton armat, deşi  şi acum se intră tot lateral prin curte. Resursele Universităţii şi politica acesteia care a făcut ca aici să apară primul institut academic consacrat istoriei evreilor din România au dus la lucrări de execuţie îngrijite.

Sinagoga de pe Strada Paris, unde se afla şi fabrica de azimă şi restaurantul ritual, a devenit prin compartimentare şi realizări de planşee intermediare o instituţie multimedia (editură, post de televiziune etc.). Poate că un beneficiar unic sau o coordonareunitară în execuţie şi exploatare ar fi adus un plus de calitate arhitecturală.

Sinagoga de pe Strada Bariţiu, care a supravieţuit sinagogii din vecinătate demolată la construirea Casei de Modă, a devenit Casa Tranzit (specializată în manifestări de artă contemporană – hapeninguri, performanţe, instalaţii etc.). Resursele materiale par a întârzia să sosescă pentru realizarea unui obiectiv la nivelul unei asemenea zone centrale, chiar dacă o anumită boemă şi tentă underground sunt asociate în percepţia publică destinaţiei actuale.

- Un management eficient şi contemporan al patrimoniului arhitectural.

De aici, putem trece la managementul patrimoniului arhitectural şi farmecul învăţământului decurge şi din modul în care se desfăşoara dialogul profesor – student astfel că am fost privilegiat având un doctorand, cu experienţă considerabilă în reţeaua Ministerului Culturii, care tratează în teza sa şi managementul monumentelor şi zonelor istorice.

Multe speranţe sunt legate de creata Comisie Naţională pentru Patrimoniul Evreiesc. Am regretat că nu am fost mai aproape de reputata Amalia Pavel ca să-mi pot verifica ipoteza că aşa cum Renaşterea pare legată de căderea Imperiului Bizantin şi migrarea elitelor acestuia în Italia tot aşa şi apariţia artei moderne abstracte europene poate fi legată de emanciparea evreilor, sosirea celor răsăriteni în Occident şi practicarea de către aceştia (să nu uităm încărcătura antropologică culturală a antiiconismului) a artelor plastice.

Dincolo de Ghidul binecunoscut datorat Doamnei Gruber, putem să stabilim puncte de interes locale şi trasee şi evenimente care să le lege pe acestea.

Există şi un act normativ recent în România care vizează patrimoniul evreiesc.

Istoria evreilor din România ne arată că în toate localităţile, înaintea sinagogii, s-ar fi creat întotdeauna Confreria Sacră izraelită (Hevra Kedoşa), “reuniunea cea mai nobilă şi mai umană a obştei evreilor: înhumarea morţilor cu asigurarea ritualului, vizitarea şi îngrijirea bolnavilor, ajutorarea săracilor”. Nu degeaba, regretatul Domn Stanciu mi-a sugerat din anii ’90 o extindere a cercetărilor mele cu abordarea studiului capelelor cimeteriale, multe de un cert interes arhitectural şi mulţi dintre studenţii mei au efectuat cercetări în cimitirele evreieşti.

Fără a apela la accepţiunea romantică a lui Victor Hugo de arhitectura - carte a popoarelor, putem considera că dacă astăzi vom pune temelia unei reţele ştiinţifice consacrată sinagogilor, logica vieţii ne va duce mâine la cercetarea şi studierea întregului patrimoniu evreiesc.

BIBLIOGRAFIE:

LIVRES- AUTEUR OU PREMIER AUTEUR/LISTA CĂRŢILOR PUBLICATE CA AUTOR UNIC SAU PRIM AUTOR.

- MOLDOVAN, Mircea, ISTORIA ARTEI CONTEMPORANE, Editura U.T. Pres, Cluj-Napoca, 2002, 170 pag., ISBN 973-8335-54-X;

- MOLDOVAN, Mircea, SINAGOGA ARHITECTURĂ A MONOTEISMULUI:, Editura Paideia, Bucureşti, 2003, 262 pag., ISBN 973-596-140-7:

- MOLDOVAN, Mircea, TURNURILE SIBIULUI ANULUI 2007, Editura UT Pres, Cluj-Napoca, 2005, 155 pag., ISBN 973-662-182-0.

- MOLDOVAN, Mircea şi GRAMA, Niculae, ELEMENTE DE ETICĂ PROFESIONALĂ ÎN ARHITECTURĂ ŞI URBANISM, Editura Universitară Ion Mincu, Bucureşti, 2006, 156 pag., ISBN 973-7999-51-7.

PUBLICATIONS- AUTEUR OU PREMIER AUTEUR/LISTA PUBLICAŢIILOR CA AUTOR UNIC SAU PRIM AUTOR.

- MOLDOVAN, Mircea, Jewish Architectural Contributions in Cluj-Napoca, STUDIA JUDAICA I, Ed. Gloria, Cluj-Napoca, 1991, pag. 104-111;

- MOLDOVAN, Mircea, Moshe Carmilly-Weinberger- FEAR OF ART/ Censorship and Freedom of Expression in Art, revista Tribuna, Cluj-Napoca, Nr. 51-52, decembrie 1992/ ianuarie 1993, pag. 5, recenzie (24);

- MOLDOVAN, Mircea Sergiu, SCIENTIFIC RESEARCH AND ARCHITECTURAL RESEARCH, CONSTRUCTIONS 2000, Technical University of Cluj-Napoca, 1993, volume 3, pag.883-889;

- MOLDOVAN, Mircea, A NO LONGER EXISTING SYNAGOGUE IN CLUJ- BARIŢIU STREET, STUDIA JUDAICA II, Ed. Sincron, Cluj-Napoca, 1993, pag. 158-161;

- MOLDOVAN, Mircea, Gazda Aniko ş.a.- MAGYARORSZAGI ZSINAGOGAK, STUDIA JUDAICA II, Ed. Sincron, Cluj-Napoca, 1993, pag. 169-170, recenzie (29);

- MOLDOVAN, Mircea, STUDIA JUDAICA nr. I, TRANSYLVANIAN REVIEW, Cluj-Napoca, Vol. III, no.2 (Summer, 1994), pag. 157-159, recenzie (30);

- MOLDOVAN, Mircea, O carte de mare interes: Moshe Carmilly Weinberger: ISTORIA EVREILOR DIN TRANSILVANIA (1623-1944), Revista Tribuna, Cluj-Napoca, Nr. 45-46/noiembrie 1994, pag. 4, recenzie (31);

- MOLDOVAN, Mircea, Wigoder Geoffrey- The Story of the Synagogue. A Diaspora Museum Book, ARS TRANSSILVANIAE IV, Editura Academiei Române, Cluj-Napoca, 1994, pag. 224-225, recenzie (33);

- MOLDOVAN, Mircea, HASIDISM AND HUMAN ENDURANCE IN MARAMUREŞ, STUDIA JUDAICA III, Ed. Sincron, Cluj-Napoca,1994, pag. 155-157;

- MOLDOVAN, Mircea, Minna Rosen- LA VIE ECONOMIQUE DES JUIFS DU BASIN MEDITERRANEEN DE L’ EXPULSION D’ ESPAGNE (1492) A LA FIN DU XVIII SIECLE, STUDIA JUDAICA III, Cluj-Napoca, 1994, pag. 176-179, recenzie (35);

- MOLDOVAN, Mircea, Carol Iancu- Emanciparea evreilor din România (1913-1919), Revista Tribuna, Cluj-Napoca, Nr. 7/februarie 1995, pag. 8, recenzie (36);

- M., M.,  Studia Judaica III, Revista Tribuna, Cluj-Napoca, Nr. 13/martie 1995, pag. 2, recenzie (37);

- MOLDOVAN, Mircea, Mituri, rituri şi obiecte rituale iudaice, Revista Tribuna, Cluj-Napoca, Nr. 13/martie 1995, pag. 7-8, recenzie (38);

- MOLDOVAN, Mircea, THE ATTITUDE OF GREEK-CATHOLIC CHURCH TO THE JEWS IN NORTH-TRANSYLVANIA IN THE TIME OF THE HOLOCAUST, STUDIA JUDAICA IV, Ed. Sincron, Cluj-Napoca, 1995, pag. 110-116;

- MOLDOVAN, Mircea, Moshe Carmilly-Weinberger: ISTORIA EVREILOR DIN TRANSILVANIA, 1623-1944, STUDIA JUDAICA IV, Cluj-Napoca, 1995, pag. 133-138, recenzie (41);

- MOLDOVAN, Mircea, CIMITIRE EVREIEŞTI DIN TRANSILVANIA, Revista Tribuna, Cluj-Napoca, Nr. 11/martie 1996, pag. 12;

- MOLDOVAN, Mircea, Carol Iancu (coord.)- PERMANENCES ET MUTATIONS DANS LA SOCIETE ISRAELIENNE, Revista Tribuna, Cluj-Napoca, Nr. 25/iunie 1996, pag. 13, recenzie (42);

- MOLDOVAN, Mircea, EXPRESIA ARHITECTURALĂ A MONOTEISMULUI ŞI REZONANŢA SA TRANSILVANĂ, Revista Tribuna, Cluj-Napoca, Nr. 43/octombrie 1996, pag. 12-13;

- MOLDOVAN, Mircea, Carol Iancu- PERMANENCES ET MUTATIONS DANS LA SOCIETE ISRAELIENNE, STUDIA JUDAICA V, Ed. Sincron, Cluj-Napoca, 1996, pag.218-221, recenzie (43);

- MOLDOVAN, Mircea, MONOTEISM: Expresie arhitecturală şI rezonanţă actuală, Revista Arhitext Design, Bucureşti, Nr. 12/1996, pag. 45- 48;

- MOLDOVAN, Mircea, ARCHITECTURAL COMPARATISM AND THE ARCHITECTURAL EXPRESSION OF MONOTHEISM, ACTA TECHNICA NAPOCENSIS, SECTION CIVIL ENGINEERING-ARCHITECTURE, Nr. 39/1996, Technical University of Cluj-Napoca, pag. 93-97;

- MOLDOVAN, Mircea, A LONG-EXPECTED BOOK: SINAGOGI DIN ROMÂNIA, STUDIA JUDAICA VI, Editura Sincron, Cluj-Napoca, 1997, pag. 220-223, recenzie (44);

- MOLDOVAN, Mircea, Iluminismul evreiesc şi arhitectura sa, Revista Arhitext Design, Bucureşti, Nr. 1/1988, pag. 24-28;

- MOLDOVAN, Mircea, Evreii în România (1919-1938), Revista Tribuna, Cluj-Napoca, Nr.2-3-1998, pag. 6;

- MOLDOVAN, Mircea, RELEVANŢA ILUMINISMULUI PENTRU ARHITECTURA EVREIASCĂ: MUTATII ARHITECTURALE  ÎN EPOCA ILUMINISMULUI EVREIESC, Revista Tribuna, Cluj-Napoca, pag. 12-13;

- MOLDOVAN, Mircea, De la Carol Iancu la Tristan Janco firul Ariadnei - memoria, Revista Tribuna, Cluj-Napoca, Nr.52/1999, pag.16-17;

- MOLDOVAN, Mircea, TRANSYLVANIA’S PLACE IN THE JEWISH ARCHITECTURAL PATRIMONY IN ROMANIA, THE JEWS IN THE ROMANIAN HISTORY, Institutul de Istorie “Nicolae Iorga”, Casa de Editură, Presă şi Impresariat, Bucureşti, 2000, pag. 40-45;

- MOLDOVAN, Mircea, Obiecte rituale iudaice în România, Revista Tribuna, Cluj-Napoca, Nr.45-48/2001, pag.7-8, (recenzie);

- MOLDOVAN, Mircea, A Newcomer in the Academic Family: the Maimonide Euro-Mediterraneean Academic Institute of Montpellier, STUDIA JUDAICA X, Ed. Fundaţiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2001, pag. 219-221;

- MOLDOVAN, Mircea, Obiecte rituale iudaice, Revista Logia, Cluj-Napoca, Nr. 5/2002, pag. 92-93;

- MOLDOVAN, Mircea, Oradea comme une Florence juive au seuil du notre siecle, la „LES JUIFS EN ROUMANIE AUX XIXe ET Xxe SIECLES: PERMANENCES ET RUPTURES”, Congres international, Montpellier, Universite Paul Valery, 25-27 septembre 2000, text publicat în volumul PERMANENCES ET RUPTURES DANS L’HISTOIRE DES JUIFS DE ROUMANIE (XIXE-Xxe siecles), Universite Montpellier III, 2004, ISBN 2-84269-510-0, ISSN 090-2813, pag. 117-126;

- MOLDOVAN, Mircea, AGACHI, Ioana, CONSTRUCŢII MODERNE ÎN IERUSALIM, Revista Oraşul, Nr. 3/2006, pag. 33-35;

MANUSCRISE:

- MOLDOVAN, Mircea, ELEMENTE DE ISTORIA ARTEI ŞI ARHITECTURII EVREIEŞTI;

- MOLDOVAN, Mircea, CIMITIRE EVREIEŞTI DIN TRANSILVANIA;

COLLABORATION AUX VOLUMES/LISTA VOLUMELOR LA CARE AM COLABORAT:

xxx, THE JEWS IN THE ROMANIAN HISTORY, Institutul de Istorie “Nicolae Iorga”, Casa de Editură, Presă şi Impresariat, Bucureşti, 2000, 1 lucrare ca autor unic la pag. 40-45;

xxx, PERMANENCES ET RUPTURES DANS L’HISTOIRE DES JUIFS DE ROUMANIE (XIXE-XXe siecles), Universite Montpellier III, 2004, ISBN 2-84269-510-0, ISSN 090-2813, 1 lucrare ca autor unic;

FORNADE, Dan, PERSONALITATI CLUJENE (1800-2007), dictionar ilustrat, CASA CARTII DE STIINTA, Cluj-Napoca, 2007, pag. 337, collaborator si referent.

CITATIONS/CITAT ÎN PUBLICAŢIILE:  

GYEMANT, Ladislau, THE “Dr. MOSHE CARMILLY” INSTITUTE FOR HEBREW AND JEWISH HISTORY, 1993-1994, STUDIA JUDAICA III, Ed. Sincron, Cluj-Napoca, 1994, pag. 193 (M. M.- titularul cursului Istoria arhitecturii evreieşti şI cercetător);

CARMILLY-WEINBERGER, Moshe, ISTORIA EVREILOR DIN TRANSILVANIA (1623-1994), EDITURA ENCICLOPEDICĂ, Bucureşti, 1994, pag. 99 (M. M.- Jewish architectural contributions in Cluj-Napoca şi A no longer existing synagogue in Cluj);

GYEMANT, Ladislau, THE “DR. MOSHE CARMILLY” INSTITUTE FOR HEBREW AND JEWISH HISTORY 1994/1995, STUDIA JUDAICA IV, Ed. Sincron, Cluj-Napoca, 1995, pag. 146  (M. M.- titularul cursului Artă şi arhitectură evreiască);

GYEMANT, Ladislau, The “Dr. Moshe Carmilly” Institute for Hebrew and Jewish History 1995-1996, STUDIA JUDAICA V, Ed. Sincron, Cluj-Napoca, 1996, pag. 225 (M. M.- titularul cursului Istoria artei evreieşti);

GYEMANT, Ladislau, THE ACTIVITY OF THE “DR. MOSHE CARMILLY” INSTITUTE FOR HEBREW AND JEWISH HISTORY IN THE ACADEMIC YEAR 1996/1997, STUDIA JUDAICA VI, Ed. Sincron, Cluj-Napoca, 1997, pag. 225  (M. M.- titularul cursului de istoria artei evreieşti);

GYEMANT, Ladislau, THE ACTIVITY OF THE “DR. MOSHE CARMILLY” INSTITUTE FOR HEBREW AND JEWISH HISTORY IN THE ACADEMIC YEAR 1997/1998, STUDIA JUDAICA VII, Ed. Sincron, Cluj-Napoca, 1998, (M. M.- titularul cursului de istoria artei evreieşti);

GYEMANT, Ladislau, THE ACTIVITY OF THE “DR. MOSHE CARMILLY” INSTITUTE FOR HEBREW AND JEWISH HISTORY IN THE ACADEMIC YEAR 1997/1998, STUDIA JUDAICA VIII, Ed. Sincron, Cluj-Napoca, 1999, (M. M.- titularul cursului de istoria artei evreieşti);

BIBLIOGRAPHY OF LECTURES AND ARTICLES „STUDIA JUDAICA”, I-X (1991-2001), MOLDOVAN, MIRCEA, STUDIA JUDAICA X, Ed. Fundaţiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2001, pag. 235-236;

c.19. WHO’S WHO în România 2002,  PEGASUS PRESS, Bucureşti, 2002, Mircea Sergiu MOLDOVAN – pag. 417-418.

New York  GOTHIC CARVER 2003, professor M.S. Moldovan.

GOLDSTEIN, Ţicu, SINAGOGA – SEMNIFICAŢII ŞI CONVERGENŢE, Recenzie carte Mircea Moldovan, REALITATEA EVREIASCĂ, ANUL XLVII, NR, 190-191, 24-25 IULIE, 2003, pag. 5;

FORNADE, Dan, PERSONALITATI CLUJENE (1800-2007), dictionar ilustrat, CASA CARTII DE STIINTA, Cluj-Napoca, 2007, pag. 337, Mircea Sergiu MOLDOVAN.

RENCONTRES SCIENTIFIQUES- AUTEUR OU PREMIER-AUTEUR/LISTA MANIFESTĂRILOR ŞTIINŢIFICE LA CARE AM PARTICIPAT CA ŞI AUTOR UNIC SAU PRIM AUTOR.

MOLDOVAN, Mircea, Jewish Architectural Contributions in Cluj-Napoca, Simpozionul internaţional SPECIFIC şi UNIVERSALITATE- ISTORIA şI CULTURA EVREILOR DIN ROMÂNIA, Universitatea “Babeş-Bolyai”- Facultatea de Istorie şi Filosofie- Institutul de Iudaistică şi Istorie Evreiască “Dr. Moshe Carmilly”, Cluj-Napoca, 15-16 aprilie 1991, pag. 104-111;

MOLDOVAN, Mircea, O sinagogă dispărută în Cluj: str. Bariţiu, Simpozionul internaţional Literatura, arta, muzica şi folclorul evreiesc în centrul şi sud-estul Europei, Universitatea “Babeş-Bolyai”, Facultatea de Istorie şi filosofie, Institutul “Dr. Moshe Carmilly”, Cluj-Napoca 21-23 octombrie 1992, text publicat;

MOLDOVAN, Mircea, Despre o anumită exemplaritate şI eventuală relevanţă a cazului arhitecturii mozabite, Simpozionul internaţional TEORIA ŞI PRACTICA REABILITĂRII MONUMENTELOR ISTORICE, Tuşnad, februarie 1993, text depus;

MOLDOVAN, Mircea, Păstoritul evreiesc în Maramureş, Simpozionul internaţional HASIDISMUL, Universitatea “Babeş-Bolyai”, Facultatea de Istorie şi Filosofie, Institutul “Dr. Moshe Carmilly”, Cluj-Napoca, octombrie 1993, text publicat;

MOLDOVAN, Mircea, MEMOIRE PAR ARCHITECTURE ET ECRITURE/ OUBLI ET EFFACEMENT, CENTRE D’ HARMONISATION ET DES RENCONTRES EN EUROPE EN SCIENCE ET TECHNOLOGIES- UNIVERSITE D’ ETE LA MEMOIRE ET L’ OUBLI, Iaşi, iulie 1994, text depus;

MOLDOVAN, Mircea, EXPRESIA ARHITECTURALĂ A MONOTEISMULUI ÎN TRANSILVANIA, Simpozionul MULTICULTURALITATE ÎN ARHITECTURA ECEZIASTICĂ DIN TRANSILVANIA, Liga PRO EUROPA, Tg. Mureş, 10-11 iulie 1994, text depus;

MOLDOVAN, Mircea, COMPARATISMUL ARHITECTURAL ŞI EXPRESIA ARHITECTURALĂ A MONOTEISMULUI, Zilele academice clujene, Academia română, Filiala Cluj-Napoca, octombrie 1994, text depus;

MOLDOVAN, Mircea, ATITUDINEA BISERICII GRECO-CATOLICE  DIN TRANSILVANIA FAŢĂ DE HOLOCAUST, Conferinţa internaţională “Dr. Moshe Carmilly”, Universitatea “Babeş-Bolyai”, Facultatea de Istorie şi Filosofie, Cluj-Napoca, octombrie 1994, text publicat;

MOLDOVAN, Mircea, Problematica studiului cimitirelor evreieşti din aria Comunităţii Mozaice Cluj, Conferinţa internaţională “Dr. Moshe Carmilly”, Universitatea “Babeş Bolyai” Facultatea de Istorie şi Filosofie, Cluj-Napoca, octombrie 1995, text în curs de publicare;

MOLDOVAN, Mircea, PATRIMONIUL ARHITECTURAL EVREIESC DIN TRANSILVANIA ŞI APORTUL INSTITUTULUI DR. MOSHE CARMILLY, Sesiunea de comunicări PĂSTRAREA MONUMENTELOR EVREIEŞTI DIN ROMÂNIA, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România-,  Comisia pentru patrimoniu, Bucureşti,  iulie 1996, text depus spre publicare;

MOLDOVAN, Mircea Sergiu, Has the teaching of history changed since 1989 in the schools of your (our) country?, Conferinţa internaţională TEACHING THE SHOAH, Varşovia şi Cracovia, septembrie 1996, text depus;

MOLDOVAN, Mircea, LOCUL TRANSILVANIEI ÎN PATRIMONIUL ARHITECTURAL EVREIESC DIN ROMÂNIA (PROBLEMATICA PATRIMONIULUI ARHITECTURAL EVREIESC DIN TRANSILVANIA), Simpozionul internaţional EVREII ÎN ISTORIA ROMÂNIEI, Institutul de Istorie Nicolae Iorga şi Institutul de Cercetare a Diasporei Tel Aviv, Bucureşti, octombrie 1996, text depus spre publicare;

MOLDOVAN, Mircea, RELEVANŢA ILUMINISMULUI PENTRU ARHITECTURA EVREIASCĂ/ MUTAŢII ARHITECTURALE ÎN EPOCA ILUMINISMULUI EVREIESC, Conferinţa internaţională “Dr. Moshe Carmilly”, Universitatea “Babeş-Bolyai”, Facultatea de Istorie şi Filosofie, Cluj-Napoca, octombrie 1996, text depus spre publicare;

MOLDOVAN, Mircea, Corespondenţe evidenţiate de istoria arhitecturii între cele trei monoteisme, ZILELE ACADEMICE CLUJENE, Academia Română Filiala Cluj-Napoca, noiembrie 1996;

MOLDOVAN, Mircea Sergiu, ELEMENTE DE ARHITECTURĂ RELIGIOASĂ TRANSILVANĂ, ZILELE ACADEMICE CLUJENE, Academia Română Filiala Cluj-Napoca, noiembrie 1996; 

MOLDOVAN, Mircea, EXPOZIŢIE DE RELEVEE ALE MONUMENTELOR EVREIEŞTI DIN NORDUL TRANSILVANIEI, Conferinţa internaţională “Dr. Moshe Carmilly”, Universitatea “Babeş-Bolyai”, Facultatea de Istorie şi Filosofie, Cluj-Napoca, octombrie 1997;

MOLDOVAN, Mircea, Oradea comme une Florence juive au seuil du notre siecle, „LES JUIFS EN ROUMANIE AUX XIXe ET Xxe SIECLES: PERMANENCES ET RUPTURES”, Congres international, Montpellier, Universite Paul Valery, 25-27 septembre 2000, text depus spre publicare;

MOLDOVAN, Mircea, AGACHI, Ioana, CONSTRUCŢIA NOUĂ ÎN IERUSALIM, SIMPOZIONUL NATIONAL „PROBLEME ALE CENTRELOR ISTORICE ALE ORAŞELOR”, Cluj-Napoca 2004, text depus spre publicare;