Înapoi la Valorificarea patrimoniului evreiesc prin construcție nouă

Astazi despre sinagogi – maine poate despre totalitatea patrimoniului arhitectural evreiesc din Romania

Prof. Dr. Mircea MOLDOVAN

Cu cativa ani in urma s-a nascut in comunitatea din Cluj-Napoca primul copil, dupa mai multi ani. A fost un prilej de bucurie pentru toata lumea pentru ca prezenta evreilor intr-o lume este si o referinta de buna functionare pentru aceasta.

Nu poate oculta insa o realitate: in 1990 in municipiu exista o comunitate cu o casa de rugaciuni pe strada David Francisc, Templul Deportatilor pe strada Horea, sinagogile de pe strazile Croitorilor si Paris (inca functionale) si cea de pe strada Baritiu in dezafectare. Astazi ultimele trei au devenit: Institutul de Iudaistica Dr. Moshe Carmilly al UBB (dupa un avatar comercial nefericit), o institutie multimedia si Casa Tranzit (specializata in manifestari de arta contemporana – hapeninguri, performante, instalatii etc.) si acestea sunt cazuri privilegiate fata de cazuistica acumulata in Romania, si probabil in alte numeroase tari.

Apare evident ca un patrimoniu fara o comunitate care sa depaseasca o anumita masa critica este extrem de vulnerabil. O sansa si o speranta, decurgand din aceasta, vine din mutatia contemporana prin care arhitectura a devenit din risipitoare de resurse (conform scolii antropologice traditionale din anii ’20 - de la Piramide la Casa Poporului) generatoare de resurse.

Vremurile noastre postmoderne, dincolo de strict curentul cu acelasi nume, sunt istoriciste (fata de alte perioade trecute anistorice sau chiar manifest antiistorice), istoria devenind chiar instrument de modelare, inclusiv prin tehnici topologice.

• In acest climat, este loc pentru o multitudine de actiuni:
• Cercetarea istorica (inclusiv up-datarea cu tehnicile digitale a metodicii istoriei artei si arhitecturii in care Universitatea clujeana are deja o traditie si reputatie de peste o jumatate de secol). Computerul si aparatura recenta permit azi relevarea, realizarea tuturor pieselor necesare, modelarea 3d, comparatism arhitectural de neimaginat pana acum si un nou tip de muzeu imaginar/virtual, depasind conceptul lansat de Malraux.
• Restaurarea cladirilor, cu riscul unei investitii ineficiente daca nu se asigura o viata ulterioara a acestora.
• Reabilitarea si redestinarea (conforma preceptelor mozaice) cladirilor.
• Un management eficient si contemporan al patrimoniului arhitectural.

Atunci cand discut cu studentii mei le spun ca una din caile de a intra in istoria arhitecturii ar fi sa gasesti o sinagoga gotica in Romania, pentru ca sunt atat de putine in toata lumea (conferinta noastra a inregistrat deja o tentativa ce viza Sibiul).

Am avut bucuria sa gasesc planurile unor sinagogi demolate (precum cea sefarda din Alba Iulia sau cea de a doua de pe strada Baritiu Cluj-Napoca).

Istoria urbana, inregistreaza si ea configuratii specifice ramurilor iudaismului din Romania.

Studentii mei au facut campanii de relevee in practica de vara in orase din Transilvania, materialul rezultat degajand un farmec deosebit.

Federatia Comunitatilor Mozaice intentioneaza restaurarea la cel mai prestigios nivel al Templului Coral din Bucuresti. Albumul Sinagogi din Romania, Aristide Streja si Lucian Schwartz, Editura Hasefer, 1996, ramane lucrarea de referinta in domeniu. Din datele deținute de Federația Comunităților Evreiești din România, astăzi, în țară, există 98 de sinagogi și 802 cimitire evreiești.

Multe sperante sunt legate de creata Comisie Nationala pentru Patrimoniul Evreiesc. Am regretat ca nu am fost mai aproape de reputata Amalia Pavel ca sa-mi pot verifica ipoteza ca asa cum Renasterea pare legata de caderea Imperiului Bizantin si migrarea elitelor acestuia in Italia tot asa si aparitia artei moderne abstracte europene poate fi legata de emanciparea evreilor, sosirea celor rasariteni in Occident si practicarea de catre acestia (sa nu uitam incarcatura antropologica culturala a antiiconismului) a artelor plastice. Exista si un act normativ recent care vizeaza patrimoniul evreiesc.

Poate ca ar trebui sa prezentam/analizam si studii de caz ale unor sinagogi asupra carora s-a intervenit si proiecte elaborate pentru unele sinagogi.

Interesanta este, de exemplu, intentia de a transforma sinagoga din Timisoara in sala de concerte simfonice in baza unui proiect al unor arhitecti reputati si o asistenta specifica ar spori eficienta investitiei si numai daca ne-am reaminti ca neologii au reintrodus muzica in templu (unul din motivele anatemizarilor ortodoxe) asa ca acustica este din start perfecta (vezi serviciile religioase cvasicontinui din templul din Budapesta).

Probabil ca destinatiile culturale sunt cele mai putin socante in cazul conversiilor dar sa nu uitam ca dupa desacralizare exista un evantai destul de mare de optiuni. Chiar si eu (care nu am intrat in casta lucrativa a restauratorilor, ramanand la predarea istoriei arhitecturii si artei) am avut ocazia sa transform pe perioada stagiului facut in UK o capela gotica in locuinta si am putut sa fac comparatie intre exigentele de acolo (structura si compartimentari usoare - reversibile, distantate suficient de peretii si elementele arhitecturale ale edificiului originar astfel ca ele sa fie menajate dar si sa poata fi percepute, studiate si admirate) si tehnicile invazive cu betoane si transformarile radicale/ireversibile agreate de unii.

Sa nu uitam si componenta educativa. Atunci cand s-a discutat la Varsovia despre metodica predarii Holocaustului in scoli mi-am permis sa sugerez ca extrem de productiv ar fi sa se prezinte si comuniunea monoteista, succesiunea si interactiunile – de unde evocarea textului in care calatorul in timp participant la o batalie si si-a ucis adversarul dispare intrucat a ramas fara stramos. In sensul acesta, de pledoarie, mi-am construit si cartea despre sinagogi.

Fata de incrancenarea de la noi, unde in anumite zone patrimoniul arhitectural e vazut ca <extras de carte funciara>, nu am putut decat sa admir modul civilizat empatic, si prin aceasta extrem de eficient, in care e valorificata sinagoga din Hania – Creta. De aici, putem trece la managementul patrimoniului arhitectural si farmecul invatamantului decurge si din modul in care se desfasoara dialogul profesor – student si am fost privilegiat avand un doctorand, cu experienta considerabila in Ministerul Culturii, care trateaza si managementul monumentelor si zonelor istorice.

S-a inregistrat sintagma popoarelor care au luptat in doua picioare (puterea statala aliata cu cea religioasa) comparate cu cel evreu care mult timp < a trebuit sa lupte intr-un picior > astfel ca workshop-ul de fata, consacrat sinagogilor, poate fi vazut si ca punct de plecare care sa aglutineze specialisti intr-o retea zonala eficienta.

Pare ceva normal, Europa fiind acum pregatita sa accepte si sa proclame radacinile sale iudeo-crestine.